Reportaj radio: 1 decembrie Alba Iulia

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 14:16

0

Reportaj radio: Concert caritabil

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 13:43

0

Reportăjel Păpuşele

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 00:08

0

Reportăjel Păpuşele
00:00- 03:11


00:00- 00:05 Intro: “Bună. În ediţia de azi vom prezenta un reportaj despre confecţionarea păpuşilor de porţelan.”
00:05- 00:38 Voice: Chiar dacă am fi pregătiţi pentru aventura fantastică în lumea păpuşilor, delicateţea, frumuseţea şi bucuria de a fi în prezenţa lor ne pot surprinde, iar acest sentiment este unul de durată, lucru ce poate fi confirmat de orice creator al acestor mici capodopere. Lavinia Căianu este unul dintre aceşti artizani care consideră că păpuşile cu cap din porţelan sunt nişte domnişoare fără vârstă, personaje care vor aparţine veşnic unui loc sau timp, vor exprima sentimente şi, nu în ultimul rând, vor dărui infinită frumuseţe, eleganţă, candoare şi durabilitate.”
00:38- 01:07 Insert Lavinia Căianu: “Dorinţa mea de a realiza păpuşi nu a devenit imediat evidentă. Când eram copil bunica mea mi-a dăruit un astfel de exemplar. Era o păpuşă din 1850, cam de 36 cm înălţime, era micuţă, sofisticată şi cu o expresie care te atrăgea. Vreau să cred că dragostea pentru bunica mea la un loc cu imaginaţia mea bogată, m-au făcut să construiesc propriile mele păpuşi. Ce să facem?! Lucrurile pe care le iubeşti, vin singure la tine.”
01:07 - 01:14 Voice: Acum aproape doi ani, Lavinia a adunat câteva papusi mai vechi. Cu ajutorul talentului a reusit sa dea viata portelanului.”
01:14- 01:44 Insert Lavinia Căianu: “Din pricina faptului că manufacturarea acestor păpuşi de colecţie este prea puţin cunoscută în România, am hotărât să încep să caut alte cercuri de colecţionari de peste graniţe, publicaţii, site-uri, târguri şi secţiuni speciale în cazul majorităţii companiilor care organizează licitaţii. După ceva timp am dat peste o fabrică mai veche de porţelanuri din Germania care după revoluţie a fost cumparată de un prinţ rus, care se ocupa de manufactura acestor feţisoare de proţelan. Aşa a început totul!”
01:44- 01:52 Voice: “Cu timpul, păpuşile de porţelan au devenit pentru Lavinia o sursă de venit, ea începând să confecţioneze haine şi accesorii pentru ele.”
01:52- 02:29 Insert Lavinia Căianu: “A fost dificil pentru mine deoarece valoarea unei păpuşi, indiferent că materialul este vinil sau porţelan, este stabilită în funcţie de vechimea şi execuţia acesteia la nivel calitativ. Vestimentaţia păpuşilor iniţiale erau confecţionate în ateliere speciale de bijutieri, de croitori care făceau totul de mâna, din materiale precum pielea, mătasea, dantela şi aşa mai departe. A fost dificil să reproduc cu exactitate acele trăsături, lucru necesar deoarece accesoriile reprezintă o emblemă a frumuseţii femeilor, de la pantofi, poşete, umbrele, pălării, nasturi, perii de păr şi oglinjoare până şi lenjerie de schimb.”
02:29- 02:38 Voice: “Datorită pasiunii sale neobişnuite şi a creativitatii sale în crearea acestor păpuşi din porţelan, Lavinia a reusit să îşi deschidă şi o mică afacere.”
02:38- 02:58 Insert Lavinia Căianu: “Am decis să le vând după ce o cunoştinţă de-a mea a dorit să facă un cadou mai deosebit fiicei sale. M-am gândit că vopseaua nu se va şterge, zgâria sau ciobi, pigmentul porţelanului va rămâne neschimbat şi va da naturaleţe corpului, plus că ar putea fi un cadou memorabil. Exact ca şi gestul bunicii mele!”
02:58- 03:11 Voice: “Precum spunea şi Lavinia, valoarea lor este condiţionată de factori precum vechime şi execuţie, dar noi vrem să credem că adevărata lor valoare este dată de gesturile celor dragi.”


 Echipa: Alexandra Tulbure(coordonator)
                  Ramona Vaida
                  Cristina- Florina Cherecheş
                  Andrei Clopotari
                  Mariana Roşca

SLĂVIT E TITLUL...

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 13:12

0

Imagine luată de pe...
După cum susţinea şi marele poet dobrogean, Alexandu Vlahuţă, într-una dintre poeziile sale contemplate în volumul “Poezii”, titlul este alarma.

La titlu să iai seama: sonor, bombastic, vag,
Şi cu cineva macabru – să ne-nfiori din prag.
Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiţă să-l suni:
“O inimă în flăcări”, “La casa de nebuni”,
“În criptă”, “Flori de sânge”... Şi nu-i zor nicidecum
Ca titlu cu povestea să aib-acelaşi drum.

                                     Al. Vlahuţă, Poezii, “Slăvit e versul”
Indiferent de natura articolului, poveştii sau, în cazul de faţă al poeziei, titlul este cuvântul cheie sau cuvântul declanşator. Acesta rezumă întreaga acţiune transpunând-o în maxim două sau trei fraze. Această declaraţie ţine de relativitate, deoarece cel puţin în jurnalism structura textului este diversă.
Spre exemplu, în publicaţii titlul este clasat pe trei nivele de lectură. Primul nivel face referire per total doar la prima şi ultima pagină a unei pulicaţii, acestea conţinând titrajul şi anume titlul rubricii, supratitul, titlul articolelor, subtitluri, intertitluri şi ilustraţiile de rigoare. Cel de-al doilea nivel conţine exclusiv articole de dimensiuni mici, ştiri scurte, box-uri, anunţuri şi explicaţii foto. Al treilea nivel şi cel mai bogat din punct de vedere informaţional, deţine textele propriu-zise ale articolelor.
Rezultând de la aceste clasificări este şi lungimea titului, poziţionarea şi rolul acestuia într-un articol, dar să nu uităm de funcţiile lui. Ceea ce greşesc majoritatea jurnaliştilor din zilele noastre este deformarea, uneori intenţionată, a celor două funcţii pe care titlul le deţine şi anume una vizuală şi una informativă.
Nu unul a fost cazul în care un jurnalist, fie el amator fie experimentat în tainele jurnalisticii, rezumă articolul la un titlu ce nu oferă imediata înţelegere a mesajului esenţial. Se ştie că titlul este de 5 ori mai citit de cât ştirea în sine, atunci de ce să deformezi adevărul, dar cum să alegi titlul potrivit de fiecare dată?
Iată care sunt principalele cerinţe de care trebuie ţinut cont când alegi un titlu:

1. Titlul se alege întodeauna la finalizarea articolului, deoarece între schiţa articolului şi materialul propriu-zis pot intervenii schimbări precum focusarea asupra unui alt aspect al acţiunii descrise.
2. Titlurile au o importanţă majoră atât informaţională cât şi vizuală, prin urmare acesta trebuie să conţină şi un dram de spectaculozitate, dar în primul rând trebuie să reflecte adevărul.
3. Pentru a scrie un titlu bun trebuie să avem o idee clară asupra mesajului central al articolului.
4. Titlul trebuie adecvat conţinutului adoptat de materialul pe care îl percede.
5. Titlul trebuie să concret, reprezentativ şi proporţional cu lungimea textului.
6.Când un titlu se potriveşte mai multor materiale, înseamnă că este prea vag, prea general.
7. Întodeauna se foloseşte forma afirmativă şi diateza activă în alegerea titlurilor.
8. Se vor evita adverbe şi adjective dacă acestea nu au o mare putere de sugestie, de asemenea se vor evita termeni tehnici, sigle puţin cunoscute etc.
9. Jocurile de cuvinte sunt extrem de folosite în mass-media europeană. A nu se exagera!
10. A fi exact nu înseamnă neapărat a fi banal, aşa că a fi ingenios nu înseamnă neapărat a minţii.

Mă ascund mereu

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 06:09

1

Imagine luată de pe...

















Aici mă ascund mereu,

Şi printre acordurile muzicii
Eu mă ascund de vicii
Mă pitulesc şi ocolesc indicii

Aici mă ascund mereu!


Mă strecor ne-ncetat
Pe un drum de mult păstrat
Şi de mine în veci vegheat


Aici mă ascund mereu.


Da' parc-odinioară
Viaţa era mult mai uşoară
Sau poate ea o făcea să pară


Aici mă ascund mereu?


Cât pot fi de credulă
Pe când alţii se stăpânesc şi îndură
Eu trăiesc o viaţă atât de nulă


Aici mp ascund mereu...

Cât?!

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 05:54

0

Imagine luată de pe...
Măcar de-aş ştii
Ce să mai fac
Cât să mai aştept?
Cât să mai tac?!

Din nou şi de la capăt!

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 05:42

0

Foto: Alexandra Tulbure

















Am dormit puţin, am mâncat puţin, am petrecut şi mai puţin, dar în schimb am scris mult, am citit şi mai mult, dar mai mult de atât m-am gândit, am reflectat şi am concluzionat ce sunt, cine sunt, de ce sunt şi pentru ce sunt eu în viaţa aceasta.
Am hotărât cine vreau să fiu şi cine pot fi. Am hotărât că nimeni nu poate spune unde mi-este locul şi de ce nu aparţin unde vreau eu să fiu, nimeni şi nimic nu mă defineşte ca persoană a acestei societăţi.
Acum gândesc clar, poate încă şubred sub presiune, dar mă remediez cu succes în fiecare zi ce trece.
Nu o să renunţ la idealurile şi planurile mele, doar pentru că unele persoane nu au încredere în mine sau mă forţează intenţionat să mă dau la o parte. Asta denotă frica lor faţă de ambiţia, motivaţia şi persuasiunea cu care acţionez şi de care dau dovadă.
Sunt aici să lupt pentru dorinţele mele, deoarece dacă eu nu o fac cine să o facă pentru mine?! Nu pot să ajung la trapta de sus dacă nici măcar nu trec pragul şi dacă aştept în josul scărilor nimeni nu va deschide uşa din vârf în locul meu.
Acum ştiu ce vreau, sunt pregătită să-mi însuşesc ce-mi aparţine...