Folosirea culorilor în media
Posted by Alexandra Tulbure | Posted in Jurnalism | Posted on 00:46
0
Folosirea culorilor este de o importanţă majoră în transmiterea unor informaţii sau mesaje în cadrul mass-mediei. De asemenea, culorile pot avea efecte puternice asupra subconştientului/ psihicului nostru, influenţând totodată şi emoţiile, sentimentele noastre, uneori chiar şi starea de spirit sau modul în care receptăm o informaţie.
Mass-media, devenind conştientă de influenţa exercitată de gama coloristică, pune în practică acest concept de „manipulare”. Aceasta este un fenomen omniprezent care presupune remodelarea gândirii, a comportamentului, mergând până la influenţarea sentimentelor. Toate acestea pot fi denumite ca urmări a unor influenţe din mediile exterioare.
De nenumărate ori, publicul, consumator de media, vede folosirea anumitor culori greşit deoarece acesta gândeşte, de cele mai multe ori, doar din punct de vedere estetic.
Această gândire superficială pune în mişcare acest fenomen de manipulare din partea mass- mediei.
Un bun exeplu este şi coperta revistei Playboy care, pe lânga faptul că este singura revistă pentru bărbaţi ce nu reprezintă o expunere maximă a erotismului, mai este şi o afacere bine pusă la punct şi în care elementele de natură cromatică sunt bine alese.
Imaginea de mai sus reprezintă coperta revistei, o ediţie de iarnă a anului 2002, în care este prezentată singura femeie ce a făcut ca „striptees” să apară în ochii privitorului ca o artă. Dita, sub numele ei adevărat Heather Renée Sweet, nu era tocmai tipul adolescentei dulci şi inocente, de aceea adoptarea stilului anilor ′ 50 pare a fi o reţetă de succes.
Sigla revistei ‹‹PLAYBOY››, scrisă in culori de gri, dă ton neutralităţii şi lasă loc de interpretare a imaginii, unii considerând scandalos fotografia unei femei pe jumătate dezbrăcate pe prima pagină a unei reviste. Griul lasă astfel consumatorului un timp de decidere. Negrul fundalului ajută la menţinerea acestui moment de respiro, învăluind totul într-un mister. De asemenea, negrul mai semnifică şi fertilitate, aşa fiind explicată şi nota de senzualitate a fotografiei.
Pentru numele starletei este aleasă culoarea roşie, deoarece se află în concordanţă cu culoarea rujului, o culoare tipică burlescului şi a anilor a cărei imagine Dita von Teese îşi crease. Alegerea culorii roşie pentru numele Ditei mai are un scop. Acela de a da putere numelui dar şi a titlurilor în general, dar şi de a pune în evidenţă cuvinte precum ‹‹BLOODY NEW››. De asemenea, exprimă puterea, forţa şi pasiunea cu care aceasta îşi construise un nume în lumea mondenă, pe baza unei idei considerate ruşinoasă.
Îmbinarea scrisului roşiatic cu culoarea verde are şi ea un dublu sens. În primul rănd, ne duce cu găndul la pasiune, iar verdele semnifică continuitatea acesteia. În al doilea rând, culorile roşu şi verde sunt perfecte pentru ediţia de iarnă a revistei. Verdele amintind de tradiţionalul brad de crăciun, iar roşul de decoraţiuni sau chiar de costumul Moşului.
Imaginea celor doua culori poare fi transpusă şi sub forma unui trandafir. Petalele roşiatice descriind dulceaţa sau farmecul femeii frumoase, iar verdele spinii ce ar putea semnifica imaginea ruşinoasă a unei femei dezbrăcate.
Verdele, ales pentru cuvinte precum ‹‹GALA, AND MORE, PREVIEW etc.›› arată faptul că sunt lucruri ce vor urma sau ce vor fi descoperite în conţinutul revistei. Ceea ce încă o dată dă verdelui sensul de continuitate.
Şi nu în ultimul rând, se face remarcată prezenţa tonurilor de alb mat. Acesta dând o imagine de ansamblu, reprezentată ca fiind una pură, inocentă şi la locul ei.
Acesta arată onoarea cu care Dita von Teese pozează pentru coperta revistei şi faptul că aceasta nu se vrea a fi prea provocatoare pentru public. Albul reprezintă aici un fel de armistiţiu, declarând pacea şi spunând că nu se vrea exacerbarea fotografiei prin nota de senzualitate. Ceea ce demonstrează cel mai bine aceste semnificaţii ascunse a albului este trandafirul din păr, care ironizează într-un fel obrăznicia corsajului de dantelă sau modul în care aceasta comunică cu publicul prin limbajul nonverbal.
