Alexandra Tulbure Un blog despre jurnalism, jurnal şi junime.

Foto: Alexandra Tulbure

Nu! Nu este vorba de faimoasa fantomă ce face ravagii atât prin bibliotecă cât şi prin ziarele locale...
Este marea enigmă a cărţilor ce se lasă aşteptate, este problematica lungilor aşteptări...
Iată de ce...



Imagine luată de pe...

 Câteodată parcă totul se destramă sub picioarele tale, ca un şireag de perle negre. Eşti scos din habitatul tău şi forţat şă înduri singurătate. Aşa devi mai puternic, aşa te căleşti şi uiţi de tot.
Totul are gust dulce-amărui. Până şi iubirea păleşte ca faţa grotească a Ruşinii.
Tot ce părea normal devine anomalie şi te crezi nebun că nu ieşi din tipar. Vezi adevărul şi eşti strivit de el.
Vrei să devi altcineva, cineva blând, calm, fără vicii. Îţi cauţi un model. Îl urmezi. Îl placi, îl placi şi mai mult. Oare ce ar face el/ea acum?!
Mă crezi nebună? NU şi dacă şti ce simt! Un dram din nebunia asta mă ţine în viaţă.
Îmi închipui, trăiesc paralel cu tine, dar în acelaşi ritm. Dansez în faţa oglinzi alături de sosia mea. Latino, ragge o înebuneşte.
Oi fi doar eu aici, dar nu sunt singură! Doar eu cu mine. Eu nu mă voi minţi, eu nu mă voi înşela. Cel puţin, poate doar cu ochii minţii. Eu nu ţin secrete faţă de mine.
Eu mă respect! Orice cutremur sau tsunami mă urmează voi fi alături de mine, iar lacrimile mele sau zâmbetul te va aduce aprape.
Te aştept! Măcar în ritm alături, dacă în viaţă departe!