Se afișează postările cu eticheta Jurnalism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jurnalism. Afișați toate postările

Reportaj radio: 1 decembrie Alba Iulia

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 14:16

0

Reportaj radio: Concert caritabil

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 13:43

0

Reportăjel Păpuşele

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in , | Posted on 00:08

0

Reportăjel Păpuşele
00:00- 03:11


00:00- 00:05 Intro: “Bună. În ediţia de azi vom prezenta un reportaj despre confecţionarea păpuşilor de porţelan.”
00:05- 00:38 Voice: “Chiar dacă am fi pregătiţi pentru aventura fantastică în lumea păpuşilor, delicateţea, frumuseţea şi bucuria de a fi în prezenţa lor ne pot surprinde, iar acest sentiment este unul de durată, lucru ce poate fi confirmat de orice creator al acestor mici capodopere. Lavinia Căianu este unul dintre aceşti artizani care consideră că păpuşile cu cap din porţelan sunt nişte domnişoare fără vârstă, personaje care vor aparţine veşnic unui loc sau timp, vor exprima sentimente şi, nu în ultimul rând, vor dărui infinită frumuseţe, eleganţă, candoare şi durabilitate.”
00:38- 01:07 Insert Lavinia Căianu: “Dorinţa mea de a realiza păpuşi nu a devenit imediat evidentă. Când eram copil bunica mea mi-a dăruit un astfel de exemplar. Era o păpuşă din 1850, cam de 36 cm înălţime, era micuţă, sofisticată şi cu o expresie care te atrăgea. Vreau să cred că dragostea pentru bunica mea la un loc cu imaginaţia mea bogată, m-au făcut să construiesc propriile mele păpuşi. Ce să facem?! Lucrurile pe care le iubeşti, vin singure la tine.”
01:07 - 01:14 Voice: “Acum aproape doi ani, Lavinia a adunat câteva papusi mai vechi. Cu ajutorul talentului a reusit sa dea viata portelanului.”
01:14- 01:44 Insert Lavinia Căianu: “Din pricina faptului că manufacturarea acestor păpuşi de colecţie este prea puţin cunoscută în România, am hotărât să încep să caut alte cercuri de colecţionari de peste graniţe, publicaţii, site-uri, târguri şi secţiuni speciale în cazul majorităţii companiilor care organizează licitaţii. După ceva timp am dat peste o fabrică mai veche de porţelanuri din Germania care după revoluţie a fost cumparată de un prinţ rus, care se ocupa de manufactura acestor feţisoare de proţelan. Aşa a început totul!”
01:44- 01:52 Voice: “Cu timpul, păpuşile de porţelan au devenit pentru Lavinia o sursă de venit, ea începând să confecţioneze haine şi accesorii pentru ele.”
01:52- 02:29 Insert Lavinia Căianu: “A fost dificil pentru mine deoarece valoarea unei păpuşi, indiferent că materialul este vinil sau porţelan, este stabilită în funcţie de vechimea şi execuţia acesteia la nivel calitativ. Vestimentaţia păpuşilor iniţiale erau confecţionate în ateliere speciale de bijutieri, de croitori care făceau totul de mâna, din materiale precum pielea, mătasea, dantela şi aşa mai departe. A fost dificil să reproduc cu exactitate acele trăsături, lucru necesar deoarece accesoriile reprezintă o emblemă a frumuseţii femeilor, de la pantofi, poşete, umbrele, pălării, nasturi, perii de păr şi oglinjoare până şi lenjerie de schimb.”
02:29- 02:38 Voice: “Datorită pasiunii sale neobişnuite şi a creativitatii sale în crearea acestor păpuşi din porţelan, Lavinia a reusit să îşi deschidă şi o mică afacere.”
02:38- 02:58 Insert Lavinia Căianu: “Am decis să le vând după ce o cunoştinţă de-a mea a dorit să facă un cadou mai deosebit fiicei sale. M-am gândit că vopseaua nu se va şterge, zgâria sau ciobi, pigmentul porţelanului va rămâne neschimbat şi va da naturaleţe corpului, plus că ar putea fi un cadou memorabil. Exact ca şi gestul bunicii mele!”
02:58- 03:11 Voice: “Precum spunea şi Lavinia, valoarea lor este condiţionată de factori precum vechime şi execuţie, dar noi vrem să credem că adevărata lor valoare este dată de gesturile celor dragi.”


 Echipa: Alexandra Tulbure(coordonator)
                  Ramona Vaida
                  Cristina- Florina Cherecheş
                  Andrei Clopotari
                  Mariana Roşca

SLĂVIT E TITLUL...

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 13:12

0

Imagine luată de pe...
După cum susţinea şi marele poet dobrogean, Alexandu Vlahuţă, într-una dintre poeziile sale contemplate în volumul “Poezii”, titlul este alarma.

La titlu să iai seama: sonor, bombastic, vag,
Şi cu cineva macabru – să ne-nfiori din prag.
Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiţă să-l suni:
“O inimă în flăcări”, “La casa de nebuni”,
“În criptă”, “Flori de sânge”... Şi nu-i zor nicidecum
Ca titlu cu povestea să aib-acelaşi drum.

                                     Al. Vlahuţă, Poezii, “Slăvit e versul”
Indiferent de natura articolului, poveştii sau, în cazul de faţă al poeziei, titlul este cuvântul cheie sau cuvântul declanşator. Acesta rezumă întreaga acţiune transpunând-o în maxim două sau trei fraze. Această declaraţie ţine de relativitate, deoarece cel puţin în jurnalism structura textului este diversă.
Spre exemplu, în publicaţii titlul este clasat pe trei nivele de lectură. Primul nivel face referire per total doar la prima şi ultima pagină a unei pulicaţii, acestea conţinând titrajul şi anume titlul rubricii, supratitul, titlul articolelor, subtitluri, intertitluri şi ilustraţiile de rigoare. Cel de-al doilea nivel conţine exclusiv articole de dimensiuni mici, ştiri scurte, box-uri, anunţuri şi explicaţii foto. Al treilea nivel şi cel mai bogat din punct de vedere informaţional, deţine textele propriu-zise ale articolelor.
Rezultând de la aceste clasificări este şi lungimea titului, poziţionarea şi rolul acestuia într-un articol, dar să nu uităm de funcţiile lui. Ceea ce greşesc majoritatea jurnaliştilor din zilele noastre este deformarea, uneori intenţionată, a celor două funcţii pe care titlul le deţine şi anume una vizuală şi una informativă.
Nu unul a fost cazul în care un jurnalist, fie el amator fie experimentat în tainele jurnalisticii, rezumă articolul la un titlu ce nu oferă imediata înţelegere a mesajului esenţial. Se ştie că titlul este de 5 ori mai citit de cât ştirea în sine, atunci de ce să deformezi adevărul, dar cum să alegi titlul potrivit de fiecare dată?
Iată care sunt principalele cerinţe de care trebuie ţinut cont când alegi un titlu:

1. Titlul se alege întodeauna la finalizarea articolului, deoarece între schiţa articolului şi materialul propriu-zis pot intervenii schimbări precum focusarea asupra unui alt aspect al acţiunii descrise.
2. Titlurile au o importanţă majoră atât informaţională cât şi vizuală, prin urmare acesta trebuie să conţină şi un dram de spectaculozitate, dar în primul rând trebuie să reflecte adevărul.
3. Pentru a scrie un titlu bun trebuie să avem o idee clară asupra mesajului central al articolului.
4. Titlul trebuie adecvat conţinutului adoptat de materialul pe care îl percede.
5. Titlul trebuie să concret, reprezentativ şi proporţional cu lungimea textului.
6.Când un titlu se potriveşte mai multor materiale, înseamnă că este prea vag, prea general.
7. Întodeauna se foloseşte forma afirmativă şi diateza activă în alegerea titlurilor.
8. Se vor evita adverbe şi adjective dacă acestea nu au o mare putere de sugestie, de asemenea se vor evita termeni tehnici, sigle puţin cunoscute etc.
9. Jocurile de cuvinte sunt extrem de folosite în mass-media europeană. A nu se exagera!
10. A fi exact nu înseamnă neapărat a fi banal, aşa că a fi ingenios nu înseamnă neapărat a minţii.

Ştiri Radio

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 01:58

0


Imagine luată de pe...
            Premierul Emil Boc, ar putea fi schimbat de la şefia guvenului în perioada următoare după ce a obţinut un nou mandat de preşedinte al PDL. Diverse scenarii pe această temă apar în presa de astăzi. Unii dintre susţinătorii lui Emil Boc consideră că ar fi bine pentru partid ca acesta să rămână preşedinte, fără a fi însă şi premier. Alţii consideră că există riscul ca un nou guvern să nu trecă de votul parlamentului dacă Emil Boc va renunţa la funcţia de premier. Până acum Emil Boc nu a oferit un răspuns clar pe această temă, întrebat dacă va demisiona din funcţia de premier, acesta nu a răspuns ziariştilor după încheierea Convenţiei Naţionale PDL.
            Analistul politic Cristian Părvulescu spune că presiunile pentru schimbarea lui Emil Boc din funcţia de şef al guvernului, vin de la preşedintele Traian Băsescu. Acesta încearcă să îmbunătaţească imaginea PDL, dar şi să susţină activitatea executivului. ”Să întărească imaginea PDL-ului pentru că acesta a fost influenţat de politicile de austeritate, pe de altă parte să întărească politica guvernului pentru că acesta va fi cu siguranţă presat de PDL să meargă pe linia unor politice populiste. Cine va învinge, e greu de spus. Probabil că preşedintele va face presiuni şi se va vedea dacă preşedintele are sau nu capacitatea de a-l influenţa pe Emil Boc. Dar la urmă decizia nu poate fi, formal decât a lui Emil Boc. El este cel care îşi prezintă demisia, preşedintele nu îl poate trimite şi nici nu are argumente să o facă.”
            Pe de altă parte jurnalistul Elena Vijelie este de parere că dacă în acest moment Emil Boc îşi va da demisia de la Palatul Victoria se va pierde discursul pro-reformator actual, adică exact ceea ce Traian Băsescu ruga să nu se facă. „Este foarte probabil că Emil Boc nu ar fi devenit presedintele Partidului Democratic Liberal dacă nu era premier, dacă Emil Boc va fi schimbat foarte repede partidul va pierde discursul pro-reforma cu care ne-a obişnuit. Cred, aşadar că din perspectiva PDL, Emil Boc trebuie să rămână cel puţin pentru câteva luni de zile la Palatul Victoria.”
            Prezent sâmbătă la convenţia PDL, preşedintele Traian Băsescu a avut unele sugestii pentru îmbunătaţirea activităţii guvernului. El a cerut executivului să eficientizeze regiile, în caz contrar va continua să existe riscul ca Romania să întegistreze datorii uriaşe.

            Nu vă lăsaţi păcăliţi de soarele care încă străluceşte în unele zone ale ţării, meteorologii anunţă ploi torenţiale, vânt puternic şi chiar grindină pentru următoarele ore. O ascultăm pe Simona Andrei, meteorolog de serviciu la Administraţia Naţională de Meteorologie. ”Instabilitatea atmosferică se va accentua treptat în majoritatea regiunilor începând din vestul teritoriului. Sunt de aşteptat averse însoţite de descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale văntului care pot lua şi apect de vijelie în Banat, Crişana, Maramureş, Transilvania, nordul Moldovei şi vestul Olteniei. Izolat, se vor semnala şi căderi de grindină, ploile vor avea şi caracter torenţial, iar cantităţile de apă vor depăşii 20- 25 de l/m².”
            În cursul nopţii instabilitatea atmostefică se va deplasa către jumatatea de sud –est a ţării, meteorologii spun că şi mâine sunt posibile averse.
”Ploi în averse şi descărcări electrice, mai cu seamă în sud-vestul şi centrul ţării, precum şi în zona de munte, izolat cantităţile de apă mai pot depăşii 15 l/ m² ;i de asemenea se menţin condiţiile de grindină. În restul teritoriului, nu vom mai avea parte de manifestări de instabilitate atât de puternice cum credem noi că vor fi în cursul zilei de astăzi în zona menţionată.” Trebuie să vă mai spunem că temperaturile rămân normale pentru această perioadă. Cel mai cald va fi maine în Bărăgan şi în Lunca Dunării unde termometrele vor indica 27-28˚C.

            Directorul circului Globus a ajuns în vizorul Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I), a sesizat Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a identifica dacă Brânduşa Novac este sau nu în conflict de interese. În calitate de manager al circului Brânduşa Novac a încheiat contracte de peste un milion de lei cu firma la care era asociată.
            Cu detalii, Alexandra Tulbure. ”În urma declaraţiilor de avere şi de interese inspectorii A.N.I au constatat că există indicii care arată că Brânduşa Novac s-ar putea afla în conflict de interese şi asta pentru că în perioada de decembrie 2006 -mai 2009, directorul circului Globus Bucuresti a încheiat mai multe contracte de colaborare pentru realizarea de spectacole la circ atat în calitate de persoana fizică dar şi ca asociat al unei firme. Potrivit A.N.I, Brânduşa Novac s-ar afla în conflict de interese în materie administrativă de aceea a cerut anularea a 11 contracte în valoare de aproape 1 milion 200 mii de lei. În februarie Brânduşa Novac a fost din nou în vizorul Agenţiei Naţionale de Integritate pentru incompatibilitate de funcţii. Ea este în acelaşi timp manager la Circ Variete Globus dar şi deputat, având totodată şi funcţia de secretar al Comisiei pentru Cultura şi Informare în Masă din Camera Deputaţilor. Raportul A.N.I a fost contestat şi în prezent se află la Curtea de Apel Bucureşti care va decide dacă Brânduşa Novac  se află sau nu în incompatibilitate de funcţii.”

            Societatea de Elecrificare din cadrul CFR intră mâine în grevă. Oamenii spun că nu vor mai lucra până când nu le sunt virate salariile restante. În această situaţie se află aproape 3.000 de angajaţi din toată ţara. Protestul lor va afecta şi mersul trenurilor pentru că dacă va exista o avarie nu va avea cine să o repare.
             Am stat de vorba cu liderul Federaţiei, Ion Socaciu. ”Salariatii din Societatea de Elctrificare nu şi-au primit salariile, respectiv jumătate din avansul lunii mai şi lichidarea lunii mai. Noi reluăm lucrul atunci când salariile se vor găsii în conturi. Unele trenuri care vor avea nevoie, evident, de energie electrică şi care probabil datorită unor aranjamente nu vor mai avea energie electrică sau gabaritul de liberă trecere pentru că salariatul din electrificare nu va interveni în momentul respectiv.”  Liderul federatiei Elcatel, Îon Socaciu.

            Guvernul se scuză şi susţine că nu ar fi alocat bani pentru o serie de cămine pentru bătrani controlate de lideri ai Partidului Democrat Liberal. Conducerea Ministerului Muncii infirmă informaţiile apărute în presă potrivit cărora Cabinetul Boc a alocat peste 6 milioane de lei judeţelor colorate în portocaliu.
            Aflăm mai multe de la Alexandra Tulbure.”Ministerul Muncii anunţă că banii au fost acordaţi în funcţie de cererile autorităţilor locale care au fost apoi verificate prin investigaţii sociale, în acelaşi timp guvernul susţine că serviciile furnizate de căminele de bătrâni şi de centrele de îngrijire sunt necesare în comunităţile în care se află. Vă reamintim că aproape 400 de mii de lei merg către căminul pentru persoane vârstnice Sf. Constantin şi Elena, înfiinţat de Consiliul Judeţean, Caraş Severin. Liderul acestuia este PDL-istul Sorin Frunză-Verde. Alte peste 3 milioane de lei se duc către centrul de ingrijire şi asistenţă Pucioasa, pus pe picioare de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, instituţie condusă de liderul PDL, Florin Popescu şi tot în Dâmboviţa la Ulieşti, există un alt centru de bătrâni ce primeşte de la guvern 600 de mii de lei. Ajungem în judeţul Ilfov, în oraşul Voluntari, unde primar este vice-preşedintele UNPR, Florin Pandele. Peste 300 de mii de lei primeşte centrul de îngrijiri Sf. Irina de aici şi în final ajungem în judeţul Neamţ, acolo unde un cămin de bătrâni înfiinţat de Consiliul Local al comunei Agapia, primeşte 1 milion 500 mii de lei.”

            Universităţile care au programat în vară concursurile de admitere la master sunt nevoite să le amâne pentru toamnă. Abia atunci se va încheia procesul de clasificare a instituţiilor de învăţământ superior şi care vor fi împărţite în 3 categorii: unele care asigură pregătiri de licenţă, altele cu licenţă şi masterat şi universităţi cu locuri pentru doctorat.
            Alexandra Tulbure, ne explică modul în care se va face clasificarea universităţilor.”Fiecare universitate este obligată să-şi facă propria evaluare pe care o va trimite Ministerului Educaţiei până pe 23 mai. La sfârşitul lunii, o echipă de experţi ai Asociaţiei Univesităţilor Europene va venii la Bucureşti să analizeze toate datele trimise de instituţiile de învaţământ superior. Cele care vor transmite date eronate şi se vor plasa intenţionat întro categorie superioară riscă să fie sancţionate pentru declaraţii false. Vor exista 3 categorii de universităţi: unele centrate pe educaţie care oferă numai pregătire de licenţă, altele axate pe cercetare ştiintifică sau cu creeaţie artistică şi care au pe lângă licenţă şi cursuri de masterat, iar o altă categorie superioară este a cea a universităţilor de cercetare avansată. Ele au inclusiv locuri pentru doctorat. Universităţile care au anunţat deja concursul de admitere la master în vară vor fi nevoite să schimbe data. Secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Cătălin Baba susţine că toate aceste concursuri se vor ţine în septembrie după ce se va încheia clasificarea universităţilor. În premieră pentru doctorat locurile vor fi scoase la concurs, iar pentru anul acesta sunt 3.500 de locuri.”

P.S Am folosit numele meu ca şi corespondent.

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 01:53

0

Jingle  Soft FM: „A radio for sofies and oldies.”

FORMAT   Oldies/Soft rock/ Christian rock

Public TINTA   Vizează segmentele de vârstă între 15-22 şi 23-25 de ani, atât de sex feminit cât şi masculin, cu studii medii şi superioare.

Acoperire  Local. Acesta acoperă atât zona urbană, cât şi cea rurală.

Mod de transmitere Prin unde herziene.

Forma de finantare Comercial (autohton).

Modul de organizare Independent.

Continut Generalist.

organigramA Departamentul de ştiri(reporter, redactor, editor, prezentator, corespondent, invitat permanent), departamentul programe/muzical(disc jokey, matinal, program de însoţire, emisiuni tematice), departamentul vânzare/marketing(agent vânzări), departamentul producţie(spoturi publicitare, promo-uri), departamentul tehnic(sunetist, inginer consultant).

grila de programe

PLAYLIST   Kings of Lion- Use somebody
                             The Fray- Never say never
                             One Republic- Say (All I need)
                             Plumb- Cut
                             No Mercy- Where do you go
                             UB40- Red red wine
                             Tony Braxton- Unbreak my heart

PROMOVARE Promovarea se face prin intermediul reţelelor sociale precum Facebook, Twitter, prin intermediul unui portal online (o pagină online a radioului unde să se poată asculta), prin intermediul concursurilor zilnice în care se poate colabora cu diverse localuri sau cu organizatorii unor evenimente( gen Radio Impuls) etc.

Audienta Ore de maximă audienţă: 9:00 a.m la 12:00 a.m.

POZITIONARE PE PIATA  ARA: Daily reach 670.8, Marchet share 4.5.

SCRIPT: REPORTAJ RADIO

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 11:18

0

Imagine luată de pe...
Viaţa unui circar
00:00- 03:10

00:00- 00:05  Intro: sunet maşină de îngeţată
00:00- 00:15 Voice: „Acrobaţii cu mingiuţe şi flăcări, animăluţe dresate care fac tot felul de numere vesele şi giumbuşlucuri la înălţime, oricine aşteaptă să vină circul şi la el în oraş. Pentru tânărul Daniel Calman a fost cu totul diferit. Acesta a mers în lume pentru a descoperii circul.”
00:13- 00:16 Crossface: muzică radio
00:15- 00:45 Insert Daniel Calman: „Tot ce vezi pe scenă, ca şi spectator, este doar o parte a vieţii noastre. Dacă te-ai uita după cortină ai sesiza că spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea este şi spaţiul în care trăim, aşa că nu ar trebui să te mire dacă găseşti la un loc grajdul cu animale, mono– bicicletele lăsate la îndemnână pentru exerciţii spontane, trapeze pentru sărituri, rufe întinse pe sârmă şi altele.”
00:45- 01:00 Voice: „Zâmbetul din colţul gurii şi ochii înduioşaţi ai tânărului nu descriu dezamăgirea ci mai degrabă împlinirea profesională şi sufletească. Deşi Daniel a trebuit să îşi părăsească familia şi să se stabilească tocmai în Germania, acesta povesteşte despre rutina zilnică a unui circar, fără să aibă regrete.”
01:00- 01:30 Insert Daniel Calman: „Cu toate că directorii circului sunt de aici, din Germania, o parte din acrobaţi sunt din Cehia, clovnii şi mimii din Franţa, mai sunt şi alţi români de aceea mă simt ca acasă. Duc dorul familiei, dar am aici oameni excepţionali care compensează cum pot ei mai bine. În plus, nici nu avem timp să medităm şi să ne gândim la cei de acasă prea mult deoarece în fiecare sezon prezentăm lucruri noi, oameni noi, circari cu experienţă şi mai mare. Exerciţiul zilnic ne ţine în priză.”
01:30- 01:35 Voice: „Şi Marius Vasilache a părăsit România cu mulţi ani în urmă şi s-a alăturat circului Gartner. Ca şi Daniel, acesta duce dorul familiei dar îngrijirea animalelor îi ocupă timpul.”
01:35- 01:50 Insert Marius Vasilache: „Lucrez de mai mult timp decât Daniel aici şi pot să spun că m-am acomodat şi am acceptat circul nu doar ca o muncă ci ca stil de viaţă, pentru că asta este. Nu poţi, după ce se termină spectacolul, să laşi totul deoparte. O colegă de-a noastă spunea despre viaţa noastră şi despre noi că pulsul circarilor bate şi după cortina imensă nu doar în timpul show-ului. Despre Daniel nu pot să spun decât că este încă la început de drum, chiar dacă este alături de noi de câţiva ani, dar mă bucur că a venit. Am un pic din România şi aici.”
01:50- 02:00 Voice: „Deşi a început de jos, şi anume de la îngrijirea grajdurilor, Daniel a prins repede dragul elefanţilor, dar şi directorii circului Gartner au prins drag de el.”
02:00- 02:15 Insert directorul circului Gartner, Michael Günter: „Este un băiat cuminte şi care a venit aici să muncească, lucru care sa văzut din prima zi. Pentru el nu conta că făcea curat după animale, cât timp avea ceva de făcut. Ne-a plăcut de el şi am considerat că merită să rămână, ba mai mult merită promovat.”
02:15- 02:55 Insert Daniel Calman: „Nu ma deranjat să am griijă de grajdurile animalelor, poate acest lucru m-a ajutat. Înainte mă trezeam şi începeam să curăţ toate grajdurile, după ordinea în care se făceau antrenamentele cu animalele. Nu era nici monotonie, nici rutină. Ceea ce sa schimbat acum este faptul că mă ocup doar de elefanţi, la capitolul dresaj, dar încă nu mă pot abţine să nu verific şi celelalte animale. M-am ataşat de ele şi nu m-aş vedea făcând altceva. Există atâtea feluri de a te distra azi, dar tot la circ este frumos să mergi, pentru că circul stă o săptămână şi apoi este poveste până în anul următor. Circul este un loc în care cei mici îşi văd eroii din cărţile de literatură sau desene, iar adulţii care vin, dau timpul înapoi şi se bucură, ca pe vremuri, de frumuseţile exotice, fie că este vorba de tinerele de aici sau de animale.”
02:55- 03:05 Voice: „Fie că este vorba de ziua în care cortul este încălzit treptat pentru spectacol, fie că este ziua de luni în care odihna predomină în prima parte a zilei, circarii de la Gartner printre care se află şi Daniel, îşi trăiesc vieţile departe de casă. Unii ar spune că acest lucru ar descrie circul, că deplasările în continuu prin lume, tot mai departe de familie, ar fi prima caracteristică a acestui stil de viaţă. Daniel Calman spune că îl lumea circului timpul se scurge altfel: de la o ţară la alta, de la spectacol la alt spectacol, de la familie la familie.
03:05-03:10 Outro: râset de copii şi agitaţie(mulţimea de oameni cerând bilete pentru spectacol).

Festivalul Luminii s-a amânat

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 09:49

0

Clujenii vor mai avea de aşteptat pentru ca gulguţele să lumineze şi oraşul lor.

Foto: Alexandra Tulbure
Mulţimea care s-a adunat ieri în Parcul Central „Simion Bărnuţiu”, a fost dezamăgită să afle că luminiţele ce trebuiau să umple întregul loc se vor aprinde doar în data de 21 mai. „Ne cerem scuze pentru amanare, dar promitem că spectacolul din 21 va fi mai special. O să contină expoziţii de fotografii, jonglerii cu foc, statui umane, mimă şi multe altele plus mai mult timp de exersat pentru noi.” spun organizatorii.

Ediţia a VII-a a Festivalului Luminii de la Cluj a fost amânată din pricina condiţiilor meteorologice. “Nu este prima dată când spectacolul se amână. Cel de anul trecut a fost amanat 5 luni din martie până în august, dar sper că de data aceasta vremea o să sa fie de partea noastră şi restaurarea parcului nu o să încurce situaţia.” declară o cercetaşă.
Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”, ce se află în spatele evenimentului plănuise pentru anul acesta ca întreg parcul să fie luminat cu 17.000 de lumânări, iar deoarece această ediţie a fost dedicată voluntariatului, anul 2011 fiind Anul European al Voluntaritului,  în acest sens Cercetaşii au invitat doritorii să contribuie la realizarea evenimentului, prin a acorda sprijin la amenajare şi la aprinderea lumânărilor. Toţi voluntarii înscrişi vor avea parte de recunoaştere pentru munca depusă prin acordarea de diplome şi încheierea de contracte de voluntariat.

A:T  Acest luncru înseamnă că ne vedem peste două săptămâni...

« Da, mai sunt două săptămâni, dar o să fie două săptămâni în care noi o să muncim, spune râzând unul dintre tinerii organizatori. »

A :T  Înţeleg că aceasta nu este prima ediţie...

«Nu, primul eveniment a avut loc in 2004 şi pe atunci se numea “Seara viselor împlinite”, dar cu timpul am evoluat şi s-a schimbat în “Festivalul Luminii”. »

Bărbaţii ştiu de ce

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 09:25

0

De câţiva ani buni data de 5 MAI a fost declarată “Ziua Bărbaţilor”. Acum a venit momentul ca ei să primească şi cadouri.
Fotografie: 9AM NEWS


Organizatorii evenimentului şi anume cei de la Bergenbier , alături de partenerii Gilette, TUC şi Dolce sport au pus pe roate programul 5 Mai- Ziua Bărbatului. Au fost alese 16 oraşe din ţară în care, de ziua lor, bărbaţii vor avea parte de concerte, cadouri şi multe alte surprize. De asemenea, programului i-au fost alăturate alte două campanii care au ca prim scop premierea sărbătoriţilor.

            Site-ul oficial al programului, pus la cale de către compania producătoare de bere, găzduieşte un concurs prin care bărbaţii peste 18 ani pot câştiga una dintre numeroasele super experienţe precum pilotarea unui Lambourgini Gallardo pe un circuit din Paris, un zbor acrobatic cu avionul deasupra Bucureştiului sau multe alte surprize. Concursul “Câştigă un super cadou de Ziua Bărbatului” are un principiu foarte simplu. Trebuie să dai share pe facebook cadoului pe care ţi-l doreşti şi cu cât mai original, cu atât mai mulţi prieteni îţi vor da like, like, like. Dacă vei fi printre primii zece cu cele mai multe like-uri premiul este al tău.
            În Cluj-Napoca, una dintre cele 16 locaţii alese pentru a bucura sărbătoriţii printr-un concert, Dj Project alături de invitatul special, fotomodelul Dania Saplacan vor incendia începând cu ora 19:00 localul Cafe Leone, situat lângă centrul de distacţii- Complexul Leu.
            Întregul program a fost completat de o campanie promoţională ce are loc între dăţile de 01 aprilie şi 30 mai ale anului curent. Locaţiile participante la campania “De Ziua Barbatului castigă super cadouri ”sunt semnalizate cu materialele promoţionale de tip afiş, plasate în locuri vizibile, iar la achiziţionarea a două beri Bergenbier 0.5 L la sticlă, vânzătorul va oferi participantului un tichet răzuibil. Tichetele acordă participanţilor premii precum sapcă, breloc cu desfăcător, pahar, logo Bergenbier, Set 4 suporturi pahar, Bere Bergenbier la 0.5 L (sticlă).
            Pentru mai multe informaţii se poate consulta regulamentul oficial de pe(http://www.ziuabarbatului.ro/).
Ştire publicată pe Student Press.

Ecologia

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 09:24

0

Motto: "Curăţenia în locurile publice reprezintă oglinda noastră, a tuturor!"

Foto: Alexandra Tulbure

Există o afirmaţie potrivit căreia "Gradul de civilizare a unei colectivităţi se poate recunoaşte şi după numărul de hârtii aruncate pe jos". Păstrarea curăţeniei în locurile publice face parte din comportamentul civilizat.

Coşul de gunoi stradal este plin sau nu se află prin apropiere? Puneţi atunci ambalajul în buzunar şi păstraţi-l până găsiţi o modalitate civilizată de a "scăpa de el" (într-un alt coş de gunoi stradal mai puţin plin sau chiar în cel de acasă).

Cojile de seminţe de pe trotuar vor atesta întodeauna că pe acolo a trecut o persoană "corigentă" la capitolul comportament civilizat. Dacă vă pretindeţi o persoană cu comportament civilizat, nu aruncaţi resturile de pe balcon.

Vă aflaţi în week-end sau în vacanţă la iarbă verde, la plajă sau în pădure? Încercaţi să nu lăsaţi la plecare nici o urmă care să urâţească peisajul de care v-aţi bucurat. Strângeţţi cu grijă resturile de alimente şi aruncaţi-le în pubela de acasă.

Nu e păcat să urâţiţi pereţii clădirilor exprimăndu-vă opiniile cu ajutorul spay-ului? O expresie latină învăţată afirmă: "NOMINA STULTORUM, UBIQUE LOCORUM". În traducere liberă- "NUMELE PROŞTILOR PE TOATE GARDURILE". În traducere actualizată- "URMELE CELOR CU MINTEA MAI SUBŢIRE PE TOŢI PEREŢII CLĂDIRILOR".

Se pare, deci, că obiceiul unora de a-şi exprima sentimentele sau de a încerca să-şi etaleze talentele artistice pe ziduri nu este modă nouă. Cei care au mai călătorit prin lume l-au întâlnit şi prin alte părţi.

Câteva cuvinte sunt certe:
1. Mâzgălitorii de pereţi nu sunt printre cei mai deştepţi dintre noi.
2. Când pereţii aparţin unor clădiri de referinţă, posesorii amprentelor lăsate cu spray-ul dovedesc o ignoranţă menită să-i întristeze pe toţi cei cu bun simţ.

Nu credem că acţiunile sistematice de curăţare a pereţilor rezolvă problema, chiar dacă ele devin necesare.

Lansăm totuşi pe acestă cale următorul apel, adresat tuturor elevilor care n-au înţeles mesajul: "Corectaţi-vă comportamentul şi atenţionaţi-i pe cei care încalcă regulile de comportament civilizat. Educatori (părinţi, profesori) străduiţi-vă să fiţi model de comportament civilizat şi obişnuiţi-i pe tineri să respecte şi să păstreze curăţenia în locurile publice."

Publicat: Pauza Mare- februarie 2008

Importanţa şi istoria radioului în zonele de conflict

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 00:36

0


Radio Europa Liberă
Ca descoperire a secolului XIX, radioul este rezultatul unor experimente cu unde electromagnetice, prin care diferiţi cercetători, inventatori şi mai apoi dezvoltatori au încercat să facă posibilă comunicarea prin wireless. Toată această muncă sisifică stă la baza, nu a unui concept, ci a unei realizări ce a fost precedată de multe alte descoperiri benefice umanităţii. Tot aceştia, pe parcursul a mai multor ani, au contribuit la ideea modernă a ceea ce numim noi azi “radio”.

Spre deosebire de aparatele din zilele noastre, dezvoltate din punct de vedere tehnologic, primele modele ale radioului nu puteau transmite sunete sau orice alt fel de undă sonoră. Acestea purtau numele de telegrafe wireless şi nu erau capabile de transmisie la distanţă mare. De altfel, aceste metode de comunicare au fost soluţii găsite de oameni din necesitate şi pătrunderea acestora în anumite zone de conflict a dus la dezvoltarea radioului şi spre alte forme precum radarul, ce în fond este şi el la rândul lui o altă metodă de cunoaştere.

Primele utilizări ale aparatului radio au fost pe plan maritim, trasmiţându-se mesaje telegrafice cu ajutorul Codului Morse. Primii utilizatori au fost cei de pe nava japoneză ce urmăreau flota rusească în timpul bătăliei de la Tsushima din 1905. Cea mai cunscută utilizare a acestui aşa-zis telegraf maritim a fost în timul scufundării Titanicului în 1912, ce includea comunicarea dintre operatorii vasului şi bărcile din apropiere, dar şi comunicarea listei cu supravieţuitori către ţărm. Tot acesta a fost folosit şi în timpul Primului Război Mondial, unde de ambele baricade aparatul era folosit pentru a transmite ordine către navele aflate pe mare. Germania a folosit radioul pentru a transmite mesaje diplomatice către britanici, în momentul în care aflase că aceştia le atacaseră submarinele.

De asemenea, radioul a avut un rol împortant şi în alte teatre de război precum Orientul Mijlociu, Europa Apuseană şi Răsăriteană, Africa de Nord, Oceanul Pacific, Asia ş.m.d.p. în care doar acest tip de unde puteau fi transmise.
În aceste zone de conflict, rodioul era mai mult decât un mod de comunicare. Acesta devenise pe parcurs o cale de informare, uneori chiar singura cale. Ca de exemplu, în Al Doilea Război Mondial, BBC-ul era cel mai ascultat post de radio deoarece transmitea întodeauna informaţii corecte şi evita dezinformarea. Ceea ce nu ştiau ascultătorii era că, pe timp de război acesta devenea modul prin care se transmiteau mesaje codate grupurilor de rezistenţă din toată Europa. Folosirea aparatelor ce emiteau unde sonore a fost pe plan militar, un plus enorm din mai multe puncte de vedere: unul face referire la informarea aliaţilor în legătură cu diferite strategii, altul face referire la dezinformarea adversarilor, sau mai bine spus al inamicilor, ceea ce în timp de război era un concept bine cunoscut de către mase.

Mai apoi, radioul preia rolul pe care îl deţine până în zilele noastre, şi anume acela de promotor de divertisment şi relaxare. Precum este prezentat şi în filmul “Good Morning Vietnam”, aflat sub regia lui Berry Levinson şi având în prim plan pe actorul Robin Williams, radioul este menit pentru a aduce puţin umor în rândul trupelor chiar dacă nu era unul binevenit şi din partea superiorilor. În acel caz, radioul devenea canalul de refugiu al militarilor, un drum spre optimism, informaţie, speranţă şi divertisment.

Robin Williams:Good Morning Vietnam

În România, declanşarea războiului a însemnat şi o diversificare a informaţie din ţară în alte limbi şi direcţionată spre străinătate. Pe lângă emisiunile în franceză, engleză, germană şi italiană apar şi emisiuni în limbile greacă, turcă, sârbă, rusă şi, mai târziu, între 1941 şi 1942 în limba ucraineană. În perioada războiului, evident, emisiunile în limbi străine au avut un caracter propagandistic deosebit, de susţinere a acţiunii militare şi politice a României şi, în acelaşi timp, de susţinere a Puterilor Axei, în primul rând a Germaniei.

După ce în 1944 România s-a alăturat Puterilor Aliate, la sfârşitul aceluiaşi an s-a înfiinţat un post de radio care emitea în 5 limbi: engleză, rusă, franceză, maghiară şi germană. Acesta avea ca scop să lupte pentru încadrarea României în Naţiunile Unite, şi reconstruirea economică şi democratizarea ţării.
În timpul Războiului Rece, ideea de propagandă devine determinantă, astfel încât emisiunile pentru străinătate sunt folosite ca instrument pur şi dur de dezinformare. Cu toate acestea, din programe nu au lipsit materialele culturale, sportive, muzica românească.

În ziua de azi, radioul reuneşte toate rolurile care i-au fost atribuite pe parcursul anilor. Acesta transmite din ambele părţi ale baricadei indiferent că este vorba despre un conflict militar sau măcar unul politic, emite uneori sub formă codată anumite strategii dacă nu militare atunci în scop publicitar, îşi face timp şi pentru declaraţii dacă nu diplomatice atunci cel puţin cu un caracter social, acesta informeză pe cei care râvnesc pentru cunoaştere şi dezinformează pe cei care nu decodifică mesajul din spatele vorbelor.

Efectele protestelor anti-benzinării

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 11:14

0

Foto: Alexandra Tulbure
Este a patra săptămână de proteste împotriva aşa-zişilor benzinari miliardari care au dus preţul carburanţilor pe culmi nebănuite. Din păcate consecinţele sau efectele sunt doar vizibile în presă nu şi asupra vânzărilor.


Să pună punct
Momentul declanşator a fost creşterea enormă a accizei şi efectul de saturare care l-au simţit şoferii din întreaga ţară la auzul veştii. Această scumpire a carburanţilor a avut un efect de domino ducând de la circularea mesajelor anti-benzinării prim intermediul reţelelor de socializare, la numeroase proteste în întreaga ţară. Acestea aveau ca scop găsirea unui preţ rezonabil pentru combustibili şi oprirea scumpirii repetate al preţului respectiv.
Spre disperarea angajaţilor, şoferii români au luat în serios întregul boicot şi deşi foloseau serviciile lor, plăteau doar cu mărunţiş făcând ca numărarea banilor să încetinească ba chiar să paralizeze întreaga desfăşurare normală în cadrul acestor benzinării.
La fel s-a întâmplat şi în Cluj în cazul unor şoferi, la fel de nemulţumiţi de aceste scumpiri aleatorii. Aceştia au alimentat maşinile cu câte un litru sau doi de combustibil şi plătind cu monede de valoare mică, au stat în benzinării ştergându-şi parbrizele şi umflându-şi roţile doar pentru a încetinii circulaţia şi desfăşurarea normală a benzinăriilor. “Am hotărât să ne întâlnim în parcarea de la Iulius Mall, iar prin intermediul reţelelor de socializare am răspândit mesajul în rândul clujenilor. Se pare ca nu a ajuns prea departe deoarece am fost doar 20 de persoane, dar am fost sufiecienţi ca să ducem la disperare angajaţii unei benzinării.”declară un localnic.



Fără urmări
În ochii angajaţilor acestor benzinării, protestele nu au avut nici un impact asupra vânzărilor ci au produs doar un scandal la nivel mediatic. “Tot ce s-a întâmplat până acum nu ne-a afectat mai mult decât criza prin care trecem. În schimb am luat în considerare posibilitatea montării unor pompe noi, pentru a rezolva problema timpului.” spune, pe un ton ironic,  angajata uneia dintre companiile vizate.
Din punctul de vedere al şoferilor tot ce face diferenţa dintre preţul carburanţilor de acum o lună şi cel de acum este faptul că dispare taxa de un cent pe litru. Companiile Petrom şi Rompetrol au redus preţurile, după ce Ministerul Economiei i-a anunţat că celebra taxă a fost eliminată. Astfel, Rompetrol a ieftinit benzina şi motorina cu trei bani pe litru, iar Petrom a redus preţul la pompă cu patru bani.
Cei care s-au hotărât oficial să combată aceste scumpirii sunt programatorii site-ului http://www.eject.tk/. Eject este un program sub forma unei tombole şi care alege în fiecare lună o combanie “norocoasă” care este vizată. În acea lună şoferii sunt îndemnaţi de a nu apela la serviciile acestora în scopul producerii de pagube financiare sau chiar faliment. Acestei cauze s-au alăturat deja cel puţin 5.000 de persoane care consideră că au avut destulă răbdare şi care nu vor ca litrul de combustibil să ajungă mai scump decât a fost până acum.

Între şcoală, muncă şi pasiune

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 11:08

0

Fotografie: Alexandra Tulbure
O clujeancă în vărstă de 71 de ani are o poveste de viaţă exact ca în filme, însă aceasta a parcurs drumul spre iniţiere şi trecând peste hopurile vieţii cu bine.

Pentru învăţătură
Maria Predoi, se naşte într-un sat la 27 km de Cluj iar viaţa la ţară, chiar dacă dispuneai de roadele pământului, nu era tocmai strălucită. Ea şi cei şapte fraţi ai săi rămân de mici fără un părinte, iar tatăl se luptă din răsputeri să îi crească. “Când aveam pâine de mâncare era o sărbătoare pentru noi. Ne plăcea să o mâncăm cu fructele furate de la vecina, care mai apoi ne fugărea şi ne zicea la tata. Acesta avea tot timpul un cuvânt bun de spus despre noi şi îi zicea vecinei că doar fructele sunt ale copiilor şi suntem rămaşi fără mamă. Aşa ne apăra el.”
Dornică de cunoaştere şi pentru a putea învăţa o meserie se înscrie la Scoala Generală din satul său natal, Luna de Jos. “Am avut multe probleme la înscriere deoarece după certificat eu mă născusem în Luna de Sus şi nici numele nu era scris bine. Toate actele erau făcute la repezeală.” Termină cele şapte clase obligatorii, dar e cu un an prea mică pentru a se înscrie la altă şcoală. Vrea să termine şcoala, altfel nu ar putea să lucreze, neavând o calificare şi nu era genul de om care putea să stea locului. S-a inscris la Şcoala Profesională de Agronomie de la Borşa.
“M-am înscris, dar a trebuit să îmi falsific actele. Am fost descoperită după o vreme de director. M-a chemat la el şi mi-a spus că mă lasă să termin şcoala dar când o să îmi ridic diploma o să mă amendeze. Aşa a şi fost.” Aceasta a terminat cei trei ani de profesională şi lăsă în urmă doar chitanţa unei amenzi de 50 de lei, bani mulţi pe vremea aceea.

Drumul spre pasiune
În anul 1957 vine la Cluj. La numai 17 ani aceasta se angajează la Fabrica Varga Katalin, numită mai recent, Fabrica de tricotaje Someşul de pe Bulevardul Lenin, numărul 77. Aceasta lucrează în acelaşi loc timp de 35 de ani unde, între timp, se califică la locul de muncă. Face cursuri la departamentul de confecţii şi devine confecţioner maşinist. În anul 1975 face un curs de C.T.C (Control Tehnic de Calitate) şi este angajată ca şi controlor produse iar, în anul 1977, în urma unui curs de cinci luni devine vopsitor textilist. ”Era o atmosferă plăcută, mai ales că toţi eram foarte tineri şi majoritatea necalificaţi.” Între anii 1976 şi 1979, aceasta urmează cursul de “Probleme fundamentale” al învăţământului politico-ideologic de partid în organizaţia de bază “Someşul” şi astfel devine membră de partid în cadrul fabricii. “Nu am primit niciodată un tratament mai special pentru că am aparţinut unui partid şi nici nu aveam de ce, nu eram singura.”. Tot în cadrul acestei organizaţii descoperă pasiunea pentru muzica populară. Aceasta paricipă la un concurs pentru a intra la Şcoala Populară. Din 280 de candidaţi, intră 28 iar ea era printre primii trei. Intră în echipa artistică S.C Alimentara în cadrul căreia cântă timp de doi ani. Mai apoi aceasta îşi întemeiază o familie, iar chiar dacă împărtăşea cu soţul ei dragostea pentru muzică, a fost nevoită să facă multe sacrificii. “Aveam şoţ şi o fetiţă mică, nu puteam petrece la fel de mult timp cântând aşa că am renunţat după ceva timp. Şi la muncă era foarte greu. Îmi duceam fata cu mine şi o puneam să doarmă în lada de materiale. Nu îmi era uşor.”
Nu înainte de a concerta în întreaga ţară, aceasta renunţă la pasiunea ei, muzica, pentru familie şi muncă. “Am renunţat foarte greu, dar familia mea era mai importantă şi oricine ar face la fel. În schimb mi-am trimis fiica la gimnastică şi balet şi avea talent, însă ea a fost tot timpul mai atrasă de lucrurile practice.”
Acum, la o vărstă respectabilă, trăieşte alături de soţul ei într-un apartament micuţ dar “curat ca lacrima”, spune Maria. “Lucru acesta se datorează posibilităţilor aproape inexistente în tinereţe, iar acum că am prefer să îngrijesc. Mai ales la vârsta mea şi la oraş, nu am alte ocupaţii. În tinereţe eram genul de femeie care alerga de colo colo, acum mă limitez.”

Întrebări şi răspunsuri

Nu vă pare rău că aţi trecut cu vederea peste un talent remarcabil, în favoarea familiei?
Câteodată mi-aş dori să le fi putut face pe ambele, dar familia este mai presus de orice. Nu cred că ar fi corect să spun după atâţi ani că aş vrea să schimb ceva. A fost doar decizia mea.

Ce am omis este faptul că aţi fost o femeie extrem de frumoasă şi atrăgătoare. Ce avantaje aţi avut astfel?
Îmi amintesc o întâmplare, una haioasă acum. Soţul meu a fost tâmplar de meserie şi i-am găsit de muncă doar în Libia. În momentul în care m-am prezentat la Bucureşti ca să îl conduc, am uitat toate actele în taxi, iar domnul respectiv le-a găsit şi sa întors cu ele la hotel spunându-mi că nu ar putea lăsa o femeie aşa frumoasă să aibă probleme. M-am simţit flatată şi fericită în acelaşi timp.

Ce-i place
Îmi place să pun eu mâncarea pe masă şi să îmi spăl eu vasele şi nu las pe nimeni să strângă masa. Sună ciudat, dar aşa îmi răsfăţ eu familia şi cât timp mai pot muncii, asta o să fac. Poate acesta este modul meu de a mă face cât mai utilă, având în vedere că sunt pensionară.

Ce nu-i place
Oamenii care nu spun ce gândesc. Când eşti tânăr te superi şi pui la suflet tot, dar după ani şi ani îţi dai seama că prietenii adevăraţi pot fi număraţi pe degete, dar nu te simţi dezamăgit.

Ce este Jurnalismul?

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 10:52

1

Practic, jurnalismul este suma tuturor activităţilor, persoanelor sau rezultatul colectării, analizării şi disiminării unor anumite informaţii şi care sunt fie de interes general, fie de o importanţă minoră pentru societate dar majoră pentru un grup restrâns de persoane. Teoretic,  precum susţin unii teoreticieni, jurnalistica nu poate fi considerată o profesie deoarece o profesie este definită de anumite criterii în care jurnalismul nu se încadrează sau necesită nişte aptitudini specializate precum focusarea pe o anumită latură ocupaţională. Pe când jurnalismul, ca preocupare, nu necesită un grad educaţional care sa aibă la bază o anume specializare ci mai degrabă îşi îndreaptă atenţia spre subiecte, de la cele psihologice sau sociale până la politică şi implicaţii culturale sau medicale.

De la începuturile sale, până în momentul de faţă, jurnalismul a străbătut un drum spre iniţiere, de la statutul de hobby sau pasiune evoluând până la ceea ce este în zilele noastre şi anume, o ocupaţie dar care nu a ajuns tocmai să se poată numi categoric şi o profesie dar care poate fi totuşi un sector de afaceri. Precum spunea şi Remi Rieffel “jurnalismul este ca o trambulină în lansarea către alte profesii sau un refugiu după un eşec în altă profesie, incapacitatea mediului jurnalistic de a realiza un autocontrol eficient şi o autodefinire convingătoare, a faptului că imaginea publicului despre jurnalişti este una de persoane corupte, lipsite de onestitate şi curaj, care se pun în slujba unor grupuri de interese, şi nu a publicului în general.” Din aceste motive, spune specialistul în sociologie, jurnalismul, deşi are graniţele domeniului său de activitate bine stabilite, nu poate fi numit o profesie în sine.
Jurnalistmul, ca noţiune sau ca şi proces, semnifică un ansamblu de activităţi legate de media sau de elemente din orice domeniu şi care sunt în strânsă legatură cu actualitatea recentă sau imediată şi de asemenea înseamnă a colecta, elabora şi edita materiale ce au subiecte de interes public.

Pentru a contura o definiţie mai elaborată a jurnalismului, de-a lungul anilor, teoreticienii preocupaţi de studiul acestui proces i-au atribuit câteva puncte de reper sub forma unor funcţii definite de-a lungul timpului ca fiind “consecinţe conturate în urma corelării dintre nevoile societăţii şi oferta mass- media”. Cea mai importantă dintre ele este cea de informare şi are ca rol colectarea de informaţii din mediul social înconjurător şi difuzarea acestor elemente de cunoaştere şi judecată spre consumatori în scopul de a-i ajuta să înţeleagă tot ce se întâmplă în jurul lor. Această funcţie are ca idee de bază faptul că oamenii au nevoie de cunoaştere şi de informaţii prin care pot evolua sau pentru a-şi construi un capital informaţional bogat în conţinut. Tot această funcţie spune despe jurnalism că oferă informaţii prin care oamenii controlează mediul mai uşor sau care pun bazele unor idei ce favorizează capacitatea omului de a se orienta sau de a-şi creea o părere. Funcţia de informare este acea funcţie în jurul căreia gravitează tot ce înseamnă propriu-zis jurnalism, deoarece găsirea de informaţii de interes major pentru public şi emiterea lor prin canalele media este primul pas al procesului, dar care se mai poate numi şi un “ciclu informaţional”. Totul se declanşează în momentul găsirii subiectului care, mai apoi, este preluat şi prelucrat de către jurnalist, corectat de editor şi publicat. Ajunge la public iar, fie dacă are un impact major sau nu se va produce măcar minimul de feedback.

O altă funcţie importantă pentru perceperea corectă a jurnalismului este cea de interpretare şi persuasiune care a fost găsită ca motiv pentru unele informaţii, cu înţeles multiplu, care pot fi găsite în cadrul mediei. Acestea sunt oferite de către jurnalişti, pe lângă datele concrete, astfel lăsând rolul de interpretator consumatorului dar tot aşa se face referire la un control social sau asigurarea activităţilor colective. Este numită şi o funcţie de persuasiune datorită efortului de convingere depus de jurnalişti în scopul creării şi direcţionării atenţiei publicului spre alte obiective de interes comun şi asigurarea continuităţii conţinutului informaţional. Pe baza acestei idei a fost găsită şi construită şi o a treia funcţie şi anume, cea de legătură. Aceasta face referire tocmai la aceste direcţionări spre obiective comune, astfel formându-se sau construindu-se “comunităţi imaginare” şi care pot fi definite ca fiind nişte reţele mari şi active dar care nu au loc neaparat într-un spaţiu propriu-zis. În cadrul acestor comunităţi, indivizii descoperă preocupări comune precum relaţionarea sau contactul cu mass-media.

Funcţia de culturalizare se referă strict la oferirea unui cadru general de referinţă pentru cunoaştere, dar prin care se transmit şi unele valori sau modele culturale în scopul formării gândirii şi a unui comportament sau uneori consolidează unele comportamente deviate. Tot această funcţie este un punctul de referinţă prin care omul, respectiv consumatorii de media îşi satisfac setea de cunoaştere, de informare. Astfel, aceştia îşi creează păreri, idei, uneori şi idei preconcepute dar care stau la baza consolidării unei identităţi personale.

Ultima, dar nu cea mai puţin importantă funcţie, este cea de divertisment. Aceasta aparţine mai mult de jurnalismul nou, care are ca prioritate satisfacerea nevoilor de relaxare, odihnă sau tipica evadare din cotidian prin intermediul mass- mediei sau a mijloacelor noi de comunicare. Emisinile TV, publicaţiile şi toate mijloacele media care ţin cont de această funcţie, vor avea tot timpul maximă audienţă sau cel puţin vor avea o trecere mai bună în rândul publicului, acesta căutând în continuu moduri de recreare sau de evadare de la “bombardamentul informaţional” la care sunt supuşi constant.

Toate aceste funcţii coexistă şi nu pot fi puse în aplicare una fără alta, deoarece ca şi jurnalist, în momentul informării publicului în legătură cu un anumit subiect se oferă o interpretare, uneori subiectivă de alte ori obiectivă, dar care crează o legatură între subiecţii interesaţi de obiectivul aflat în discuţie, oferindu-le şi un prilej de cunoaştere sau relaxare.

Cel care reprezintă această punte de trecere, între nevoia consumatorului de media şi ceea ce oferă ea este chiar jurnalistul în sine. Precum îl plasează şi John Hartley în lanţul de valori din cartea sa “Handbook of Journalism studies”, jurnalistul este elementul pricipal al ocupaţiei moderne şi anume jurnalismul care se află la capătul acestui lanţ de distribuţie (supply chain). Jurnalistul devine astfel un ocupant a mai multor roluri precum cel de emiţător, adresant, producător, originator sau reprezentant al firmei unde este angajat. Autorul cărţii depre jurnalism şi cultura populară numeşte jurnaliştii ca fiind “coagulaţi la capătul puternic al producţiei din lanţul de valori”. Tot aceştia ar putea fi comparaţi cu povestaşii cunoscutului Llosa, doar că în cazul de faţă aceştia nu sunt preocupaţi în special de răspândirea şi păstrarea tradiţiilor ci mai degrabă informarea permanentă a poporului. Adunarea acestor informaţii şi punerea lor cap la cap, sub forma unor materiale prezentabile, fac din jurnalist un stalp important al societăţii chiar şi în ziua de azi, aceştia formând văzul şi auzul întregii omeniri.

Însă, în literatura de specialitate, nu sunt menţionate toate definiţiile jurnalistului precum nici cele ale jurnalismului în sine. Toate aceste sunt rezultate în urma studiilor sau anchetelor desfăşurate ani la rând, care mai apoi au fost puse pas cu pas sub forma unor propoziţii cu caracter explicativ. Acestea sunt caracterizate de termeni de specialitate care le fac cu atât mai precise, sunt caracterizate de idei concise şi analizate de-a lungul mai multor decenii, toate pentru a oferii acelor definiţii credibilitate sau, spun unii intelectuali, că jurnalismul s-a format din exterior şi anume prin publicul cititor. În perioada iluministă, definiţia jurnalismului, pentru John Hartley este “o creaţie a claselor populare care au fost amestecate şi expandate masiv de urbanizare, industrializare” şi astfel dând vina pe entuziasmul intelectual al acelei perioade. Tot acesta, adună în cartea sa despre cultură şi jurnalism afirmaţiile mai multor intelectuali, precum Thomas Paine, care numesc jurnalismul şi presa din acele timpuri paupere, adică lipsite de orice mijloace de existenţă. Aceste lucruri sunt din pricina faptului că acea presă destul de timpurie nu avea nici mijloacele, nici mediul necesar pentru o dezvoltare prosperă. De asemenea, aceastea nu aveau dorinţa de a creea un public naţional de cititori, chiar şi în rândul claselor populare, a“claselor de jos” cum le numeşte Hartley.
Faţă de jurnalismul modern sau postmodern care este într-un proces de evoluţie, cel din periada iluminismului este timid, restrâns şi fără un public fidel. Venind vorba de junalismul modernist sau cel postmodernist acesta este mai vesel, este cel care aduce claritate în rândul fenomenelor dezbătute până atunci, iar cel modernist, în special, se exează mai mult pe mentalitatea şi gustul sau priorităţile jurnaliştilor sau publicului din acel timp.

Jurnalismul, s-a schimbat atât de mult în ultimele decenii încât a ajuns să fie catalogat, de către intelectuali precum Howard Good, ca fiind el însuşi cultura populară. Acest gen de sintagme fac referire la un jurnalism modern şi în care chiar şi ştirile sunt văzute ca forme de diverstisment şi un aşa- zis instrument de manipulare în masă. De asemenea, face referire la perceperea organizării materialelor jurnalistice în aşa fel încât captarea atenţiei unui public mai vast să fie un lucru plauzibil şi realizabil. Acest tip de jurnalism ţine cont mai mult de nevoile şi cererea publicului şi care, în general cere satisacerea nevoilor de relaxare şi amuzament. Astfel media a început să se focuseze pe creearea acelor materiale care nu neaparat sunt bogate în conţinut informaţional, dar care satisfac anume acele nevoi ale consumatorului. Ca urmare a satisfacerii acestor nevoi, care încep să le înlocuiască pe cele de cunoaştere, reţelele sociale şi blogurile au luat amploare iar mediile tradiţionale, precum ziarele sunt din ce în ce mai puţin consumate. Informarea prin apelarea la media tradiţională nu mai este necesară, astfel aceasta pierzându-şi importanţa în faţa publicului care îşi îmbogăţesc cunoştiinţele prin aceste reţele. Am putea spune că aceste evoluţii tehnologice sau evoluţia publicului sau nevoilor acestora, duce la o aşa-zisă prăbuşire a pieţei media dar care are şi un efect negativ asupra conţinutului materialelor sau prestaţia jurnaliştilor.

Precum spuneam şi anterior, definiţiile jurnalismului sunt infinite şi formate pe baza a multor ani de cercetare sau, precum spunea Hartley, este format din exterior adică prin intermediul consumatorilor şi nevoilor prioritare pentru ei. Acest mod prin care “se pune căruţa înainte calului” dă de înţeles că media îşi schimbă atribuţiile în funcţie de necesităţile publicului iar cea mai bună definiţie neoficială a jurnalismului ar fi cea prin care acesta dă publicului informţiile dorite şi necesare în scopul dezvoltării acestuia ca un individ, capabil de comunicare, rezultat în urma asimilării acelor informaţii după bunul plac.

În concluzie, toate aceste definiţii ale jurnalismului au acelaşi înţeles şi se referă toate la aceleaşi obligaţii ale jurnalistului, în primul rând faţă de adevăr şi mai apoi faţă de public, de aceea cred că toate reflectă adevărul însă pentru mine jurnalismul este reprezentarea tuturor metodelor prin care acesta, prin intermediul reprezentanţilor lui şi prin mijloacele media aprovizionează publicul, dornic de cunoaştere, sau umple golurie de cunoştinţe ale acestuia.

Abonați-vă la: Postări (Atom)