Alexandra Tulbure Un blog despre jurnalism, jurnal şi junime.

Stau aplecată asupra căzii şi îmi şamponez părul, iar întrebările şi gândurile curg mai în grabă decât picurii de apă. Poate doar stând aşa sângele îşi găseşte drumul spre mintea mea, iar picurii... unul spre ochi ca să mi-i deschidă şi unul spre inimă ca să nu se mai oprească niciodată.
Deasupra mea e doar duşul, tavanul şi Dumnezeu. Sunt tot mai aproape de El, nu că El nu ar fi fost până acum aproape de mine. Până acum uşa era cu zăvor şi doar acum se vede întredeschisă. L-a lăsat să intre şi încet, încet a pus stăpânirre pe sufletul meu. E bine.