Doar o umbră...
Posted by Alexandra Tulbure | Posted in Cronicile | Posted on 09:02
0
Un pas amorţit în faţa altui pas la fel de somnolent... sunt singura ce merge pe un drum lăturalnic... doar pe acesta îl cunosc... merg acompaniată doar de umbră... ce bate ritmul pasului meu... unica ce-mi este permanent alături...o noapte simplă în care tot oraşul doarme...
La limita unei stânci dau să cad în uitare, dar ea mă trage înapoi şi mă aşează pe pamânt. Parcă şi aud norii cum se duc în depărtare, dar parcă simt şi o adiere de vânt. Am să rămân aşa să văd dacă pământul se opreşte sau eu mă învârt în gol. Şi totuşi nu imi dau seama cine mă urmăreşte sau cine îmi poartă de dor, de din paşit parcă ,parcă nu se mai opreşte şi mă sperie de mor!
 |
| ...în uitare... |
Comments (0)
Trimiteți un comentariu