Jurnalismul românesc din exil şi diasporă

Posted by Alexandra Tulbure | Posted in | Posted on 10:01

0

Mai multi elevi cocheteaza cu jurnalismul, motiv pentru care cativa dintre ei au participat la Simpozionul National de Jurnalism 2009 de la Cluj-Napoca. Facultatea propriu-zisa si activitatile desfasurate acolo au constituit o lume noua, asa cum reiese din randurile de mai jos.
Luna aceasta, în perioada 23-24 octombrie 2009, Catedra de Jurnalism a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, a organizat cel de-al VIII-lea Simpozion Naţional de Jurnalism.
Începând cu ora 09:00 la sediul facultăţii (str. Generalul Traian Moşoiu nr. 71), în sala Amfiteatrului 101, au început aşa-zisele dezbateri pe tema cenzurii literare înainte şi după anul 1989, în comunităţiile româneşti din străinătate.
Documentându-mă despre evenimentul la care trebuia să iau parte, am descoperit că simpozioanele din anii precedenţi au fost finalizate prin publicarea lucrărilor în volume.
Pentru necunoscători, acestea sunt următoarele:
       *Europa, schimbări în mass-media (2003)
       *Jurnalismul cultural în actualitate (2004)
       *Presa scrisă românească trecut – prezent, perspective (2005)
       *Stil şi limbaj în mass-media din România (2006)
       *Forme ale manipulării opiniei publice (2007)
       *Limba de lemn în presă – ieri şi azi (2008)
Simpozionul din anul acesta, intitulat JURNALISMUL ROMÂNESC DIN EXIL ŞI DIASPORĂ, a adunat din toate colţurile lumii nume importante ale exilului literar şi jurnalistic românesc: Petru Popescu (SUA), Anamaria Beligan (Australia), Nestor Rateş (SUA), Gelu Ionescu şi Gheorghe Săsărman (Germania), Gabriel Stănescu (SUA), precum şi personalităţi ale ţării noastre: Gabriela Rusu-Păsărin, Constantin Mălinaş, Nicolae Melinescu, Dorin Popa, Aurel Sasu etc. şi, nu în ultimul rând, Ilie Rad, fost decan al facultăţii şi organizatorul acestui eveniment.
Cel care a deschis conferinţa a fost scriitorul Petru Popescu despre „munca sa de Sisif”, acesta confesându-se cu referire la experienţa propriului său exil literar. Fugind în SUA în ’74, acesta se simţea inadaptabil:  „…să treci de la limba româna la limba engleză a scârţâit, dar până nu am realizat că sunt capabil nu am publicat nimic”. A durat însă 35 de ani până ca acesta să publice din nou o carte în limba maternă, lucru ce dă dovada de devotament faţă de literatura română şi tot ce ţine de ea.
Văzându-l prin propria-mi prismă, Petru Popescu este propriul personaj, o personalitate captivantă şi modestă: nu am nicio experienţă de viaţă importantă care aş putea să v-o împărtăşesc şi vouă”, toate acestea fiind spuse, deşi a ieşit în calea unor personalităţi marcante ale literaturii, precum Emil Cioran şi Mircea Eliade.
În prezent, acesta speră să poată scrie măcar un roman în română şi altul în engleză: am planuri măreţe şi am despre ce scrie, inclusiv cum e să fii român în străinătate”.
După discursul „personajului” Petru Popescu, au avut loc trei lansări de cărţi:
      *Petru Popescu Supleantul: prezentat de prof. Dinu Bălan (autorul unei teze de doctorat despre Petru Popescu)
      *Anamaria Beligan Windermere, iubire la a doua vedere: prezentat de dr. Irina Petraş (preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România)
      *Brânduşa Armanca – Istoria recentă în mass-media: prezentat de dr. Marius Oprea (preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România).

În ziua a doua, în Sala de conferinţe a Hotelului Universităţii, invitaţii acestui simpozion au prezentat, fiecare în parte, una din lucrările personale care au fost publicate recent.

            Putem exemplifica prin:
       *Constantin Mălinaş – Din literatura veche a Bihorului: prezentat de Cristina Lazăr
       *Nicolae Melinescu – Deşertul de fier: prezentat de Gabriela Rusu-Păsărin
       *Anamaria Beligan – Mamabene.com: prezentat de Cristina Nistor
       *Ilie Rad Incursiuni în istoria presei românesti: prezentat de Mircea Goga etc.
             
Jurnalismul românesc din exil şi diapora a avut un final. Să sperăm că a fost o experienţă plăcută pentru participanţi căci, pentru mine ca viitor învăţacel interesat de această latură a jurnalismului  şi a mass-mediei, categoric a fost ceva unic. Acest simpozion nu a însemnat o înşiruire de lucrări ale unor personaje, pe care nici măcar nu le cunosc cu adevarat, ci o mică idee a ceea ce mă aşteaptă pe viitor. Sunt foarte nerăbdătoare să păşesc în această lume necunoscută încă pentru mine şi vă recomand şi vouă să participaţi la simpozionul ce va avea loc anul viitor, deoarece nu aveţi absolut nimic de pierdut, ci doar de câştigat!
 

Comments (0)

Trimiteți un comentariu