Între şcoală, muncă şi pasiune
Posted by Alexandra Tulbure | Posted in Jurnalism | Posted on 11:08
0
 |
| Fotografie: Alexandra Tulbure |
O clujeancă în vărstă de 71 de ani are o poveste de viaţă exact ca în filme, însă aceasta a parcurs drumul spre iniţiere şi trecând peste hopurile vieţii cu bine.
Pentru învăţătură
Maria Predoi, se naşte într-un sat la 27 km de Cluj iar viaţa la ţară, chiar dacă dispuneai de roadele pământului, nu era tocmai strălucită. Ea şi cei şapte fraţi ai săi rămân de mici fără un părinte, iar tatăl se luptă din răsputeri să îi crească. “Când aveam pâine de mâncare era o sărbătoare pentru noi. Ne plăcea să o mâncăm cu fructele furate de la vecina, care mai apoi ne fugărea şi ne zicea la tata. Acesta avea tot timpul un cuvânt bun de spus despre noi şi îi zicea vecinei că doar fructele sunt ale copiilor şi suntem rămaşi fără mamă. Aşa ne apăra el.”
Dornică de cunoaştere şi pentru a putea învăţa o meserie se înscrie la Scoala Generală din satul său natal, Luna de Jos. “Am avut multe probleme la înscriere deoarece după certificat eu mă născusem în Luna de Sus şi nici numele nu era scris bine. Toate actele erau făcute la repezeală.” Termină cele şapte clase obligatorii, dar e cu un an prea mică pentru a se înscrie la altă şcoală. Vrea să termine şcoala, altfel nu ar putea să lucreze, neavând o calificare şi nu era genul de om care putea să stea locului. S-a inscris la Şcoala Profesională de Agronomie de la Borşa.
“M-am înscris, dar a trebuit să îmi falsific actele. Am fost descoperită după o vreme de director. M-a chemat la el şi mi-a spus că mă lasă să termin şcoala dar când o să îmi ridic diploma o să mă amendeze. Aşa a şi fost.” Aceasta a terminat cei trei ani de profesională şi lăsă în urmă doar chitanţa unei amenzi de 50 de lei, bani mulţi pe vremea aceea.
Drumul spre pasiune
În anul 1957 vine la Cluj. La numai 17 ani aceasta se angajează la Fabrica Varga Katalin, numită mai recent, Fabrica de tricotaje Someşul de pe Bulevardul Lenin, numărul 77. Aceasta lucrează în acelaşi loc timp de 35 de ani unde, între timp, se califică la locul de muncă. Face cursuri la departamentul de confecţii şi devine confecţioner maşinist. În anul 1975 face un curs de C.T.C (Control Tehnic de Calitate) şi este angajată ca şi controlor produse iar, în anul 1977, în urma unui curs de cinci luni devine vopsitor textilist. ”Era o atmosferă plăcută, mai ales că toţi eram foarte tineri şi majoritatea necalificaţi.” Între anii 1976 şi 1979, aceasta urmează cursul de “Probleme fundamentale” al învăţământului politico-ideologic de partid în organizaţia de bază “Someşul” şi astfel devine membră de partid în cadrul fabricii. “Nu am primit niciodată un tratament mai special pentru că am aparţinut unui partid şi nici nu aveam de ce, nu eram singura.”. Tot în cadrul acestei organizaţii descoperă pasiunea pentru muzica populară. Aceasta paricipă la un concurs pentru a intra la Şcoala Populară. Din 280 de candidaţi, intră 28 iar ea era printre primii trei. Intră în echipa artistică S.C Alimentara în cadrul căreia cântă timp de doi ani. Mai apoi aceasta îşi întemeiază o familie, iar chiar dacă împărtăşea cu soţul ei dragostea pentru muzică, a fost nevoită să facă multe sacrificii. “Aveam şoţ şi o fetiţă mică, nu puteam petrece la fel de mult timp cântând aşa că am renunţat după ceva timp. Şi la muncă era foarte greu. Îmi duceam fata cu mine şi o puneam să doarmă în lada de materiale. Nu îmi era uşor.”
Nu înainte de a concerta în întreaga ţară, aceasta renunţă la pasiunea ei, muzica, pentru familie şi muncă. “Am renunţat foarte greu, dar familia mea era mai importantă şi oricine ar face la fel. În schimb mi-am trimis fiica la gimnastică şi balet şi avea talent, însă ea a fost tot timpul mai atrasă de lucrurile practice.”
Acum, la o vărstă respectabilă, trăieşte alături de soţul ei într-un apartament micuţ dar “curat ca lacrima”, spune Maria. “Lucru acesta se datorează posibilităţilor aproape inexistente în tinereţe, iar acum că am prefer să îngrijesc. Mai ales la vârsta mea şi la oraş, nu am alte ocupaţii. În tinereţe eram genul de femeie care alerga de colo colo, acum mă limitez.”
Întrebări şi răspunsuri
Nu vă pare rău că aţi trecut cu vederea peste un talent remarcabil, în favoarea familiei?
Câteodată mi-aş dori să le fi putut face pe ambele, dar familia este mai presus de orice. Nu cred că ar fi corect să spun după atâţi ani că aş vrea să schimb ceva. A fost doar decizia mea.
Ce am omis este faptul că aţi fost o femeie extrem de frumoasă şi atrăgătoare. Ce avantaje aţi avut astfel?
Îmi amintesc o întâmplare, una haioasă acum. Soţul meu a fost tâmplar de meserie şi i-am găsit de muncă doar în Libia. În momentul în care m-am prezentat la Bucureşti ca să îl conduc, am uitat toate actele în taxi, iar domnul respectiv le-a găsit şi sa întors cu ele la hotel spunându-mi că nu ar putea lăsa o femeie aşa frumoasă să aibă probleme. M-am simţit flatată şi fericită în acelaşi timp.
Ce-i place
Îmi place să pun eu mâncarea pe masă şi să îmi spăl eu vasele şi nu las pe nimeni să strângă masa. Sună ciudat, dar aşa îmi răsfăţ eu familia şi cât timp mai pot muncii, asta o să fac. Poate acesta este modul meu de a mă face cât mai utilă, având în vedere că sunt pensionară.
Ce nu-i place
Oamenii care nu spun ce gândesc. Când eşti tânăr te superi şi pui la suflet tot, dar după ani şi ani îţi dai seama că prietenii adevăraţi pot fi număraţi pe degete, dar nu te simţi dezamăgit.
Comments (0)
Trimiteți un comentariu