skip to main |
skip to sidebar
Posted by
Alexandra Tulbure
|
Posted in
Cronicile
|
Posted on
11:48
Omenirea are nevoie şi de bine şi de rău! Am ajuns un pic cam târziu la concluzia asta deoarece am încercat, în tot timpul acesta, să le delimitez şi să-mi spun că sunt două lucruri contrarii şi care nu pot convieţui atât de aproape una de alta încât să şi reprezinte un întreg. Dar am greşit sau poate am mintea atât de înceată încât nu aş fi văzut evidentul chiar dacă îmi rânjea în faţă. De la poveşti nemurioare, până la filmele din zilele noastre, toate vorbesc de acei doi poli opuşi numindu-i chiar şi adversari. De când mă ştiu binele se află în luptă cu răul, dar din ce motiv? Dacă unul nu ar exista, celălalt nu ar avea scop şi viceversa. Dar, pentru ce se luptă? Pentru a fi numiţi protagonistul, respectiv antagonistul unei poveşti? Pentru a pune stăpânire pe lumea noastră, sau măcar pe sufletul nostru, unul nehotărât de altfel? Unul care, ca şi al meu, încearcă să îi distingă, astfel dându-le frâu liber şi acceptul să se joace şi cu mintea? Dumnezeu şi Satan, Adam şi Eva, Cain şi Abel, Harap-Alb şi Spânul, Megamind şi Metro Man şi exemplele pot contiuna de la divinităţi, la oameni care au făcut istorie, la participanţi în cadrul unor poveşti, la creaturi mitologice, etc. Toate aceste personaje, fie reale, fie nu, sunt puse în balans printr-o luptă, fie interioară, fie exterioară, toate pentru ca noi, să distingem sacrul de profan, realitatea de iluzie, binele de rău.
Omenirea are nevoie şi de bine şi de rău! Am ajuns un pic cam târziu la concluzia asta deoarece am încercat, în tot timpul acesta, să le delimitez şi să-mi spun că sunt două lucruri contrarii şi care nu pot convieţui atât de aproape una de alta încât să şi reprezinte un întreg. Dar am greşit sau poate am mintea atât de înceată încât nu aş fi văzut evidentul chiar dacă îmi rânjea în faţă. De la poveşti nemurioare, până la filmele din zilele noastre, toate vorbesc de acei doi poli opuşi numindu-i chiar şi adversari. De când mă ştiu binele se află în luptă cu răul, dar din ce motiv? Dacă unul nu ar exista, celălalt nu ar avea scop şi viceversa. Dar, pentru ce se luptă? Pentru a fi numiţi protagonistul, respectiv antagonistul unei poveşti? Pentru a pune stăpânire pe lumea noastră, sau măcar pe sufletul nostru, unul nehotărât de altfel? Unul care, ca şi al meu, încearcă să îi distingă, astfel dându-le frâu liber şi acceptul să se joace şi cu mintea? Dumnezeu şi Satan, Adam şi Eva, Cain şi Abel, Harap-Alb şi Spânul, Megamind şi Metro Man şi exemplele pot contiuna de la divinităţi, la oameni care au făcut istorie, la participanţi în cadrul unor poveşti, la creaturi mitologice, etc. Toate aceste personaje, fie reale, fie nu, sunt puse în balans printr-o luptă, fie interioară, fie exterioară, toate pentru ca noi, să distingem sacrul de profan, realitatea de iluzie, binele de rău.
Comments (0)
Trimiteți un comentariu